Ma uit la fata ce canta la pian. Drept sa spun, canta foarte bine! Da, da, stiu, eu si complimentele.
Ma intreb cum ar fi si eu sa cant, dar cu vocea.
Incep sa rad la gandul asta, cei din clasa ar fi morti in secunda in care incepeam. Si credeau ca sirenele sunt rele.
Ma opresc din ras pentru ca profa se uita urat la mine. Ce plictiseala! O si aud cum gandeste ca „am cazut din cer”. Nici nu stie ce dreptate are.
ma concentrez asupra fetei din fata...si ignorand vampirul din spatele meu ce se uita la ea ca o noua bucata de carne.