At church ...

- Iti dau dreptate! isi deschise ochii si o privi la fel de senin.

Avea in ea un sentiment incat vroia sa topaie ca un copil pe acolo, insa se abtinea sa nu se faca de ras, insa avea un zambet mare pe chip vand sa explodeze si mai multe nu.

- Simte-te in largul tau, te rog! o sfatui el, privind-o zambitor pe tanara.

-Multumesc, dar ... ma descurc. Deja par prea copilaroasa, spuse aceasta zambind subtil, incercand sa nu mai fie patetica.

- Si eu am momente de genul acesta! Fii tu insuti! o sfatui din nou, privind-o la fel de senin.

Zambise, insa nu mai avea curajul si nici energia sa mai topie asa cum vroia.

- Ei haide! ii zambi frumos, incepand sa o gadile pe tanara.

Cu greu se abtinea sa nu rada. Nu mai avea acea energie. Se mira cum isi tine si acel zambet pe chip.

Continua sa o gadile, vrand sa o vada zambind, razand.

-Inceteaza, spuse aceasta razand,desi nu simtea asta.

Se opri imediat, privind-o atent pe tanara.
- Ce-as putea face sa te simti mai bine? intreba el, ducandu-si mana sub barbie.

-Nimic ... sunt lucruri trecatoare. Nu sunt importante ... spuse schitand un zambet.

- Ba eu cred ca sunt! o lua frumos de mana si se aseza in scurt timp pe-o banca din zona. Poti sa-mi spui orice, fara ezitari! ii spuse pe un ton calm, privind-o atent in ochi.

-Defapt ... nu pot, spuse privindu-l pe baiat. Nu voi gasi niciodata cuvintele, nu voi reusi, am mai incercat, spuse aceasta privindu-l.

- Spune cum iti vine, nu trebuie sa gasesti cuvinte alese! ii spuse prieteneste, privind-o la fel de atent.

-Ideea e ca nu stiu cum sa incep, cum sa continui si cum sa termin, spuse aceasta. Ar fi mai usor ca toate cuvintele sa zboare si sa spuna ele tot.

- Ar fi, bine spus. ii zambi tinerei, lasandu-se pe spatarul bancii. Insa nu mai spuse nimic, nu vroia sa insiste. Doar astepta ca tanara sa inceapa, sa se descarce.

Aceasta ofta scurt.
-Nu stiu ... chiar nu stiu ... ii spuse baiatului

- Bine, daca nu simti nevoia sa spui, atunci nu spune! ii spuse prieteneste, plimband usor mana pe spatele ei.

-Nici macar nu stiu ce vreau. As vrea pur si simplu sa devin un vierme si sa fiu calcata in picioare. Pot sa fac asta, insa nu as muri, spuse aceasta ingandurata avand ochii in lacrimi. Isi stranse genunchii la piept si avea fata rezemta de ei.

Off: iti dai tu seama nu-i asa dear?:]]

Off: Da o.o. Incerc, dear! :]]

On:
O privi cu coada ochiului, trecand bratul dupa umerii ei. O trase la pieptul lui, mangaind-o usor pe cap.
- Nu mai spune astea! murmura el, sarutand-o gingas pe par.

-Ba o spun pentru ca asta vreau sa devin, spuse aceasta mai mormait stand cu capul in pirptul sau.

Off: e posibil sa nu intelegi nimic din ce zic ... sunt foarte nervoasa 7.7

Off: Bine, sefa.. am inteles o.o

On:
O prinse usor de barbie si ii ridica chipul pentru a o putea privi in ochi.
- Ce te-a determinat sa spui asta? se uita atent in ochii ei, fara sa aiba vreo expresie pe fata.

-Totul ... murmura aceasta ingandurata, inceracand sa nu il mai priveasca pe baiat in ochi.

Off: hai mai nu ma mai lua si tu cu sefa >.>

Off: Bine, gata.. -.-

On:

Ofta scurt, privind in alta parte. Isi sprijini capul de umarul ei, batand usor degetele pe spatele sau.