Drugs at debt ...

Se plimba pe strazile cu droguri. Era asa de deprimata incat chiar vroia sa incerce sa fie fericita macar pentru putin. Vroia sa simta acea placere pe care numai acele prafuri puteau sa ti-o ofere. Stia ca la colt totul e posibil. Isi lua inima in dinti si vroia sa ininteze pana acolo. Vroia sa uite de toate cele intamplate si tot ce ii faceau acei "oameni" care o urau si vroiau ca ea sa dispara.

Deodata "cineva" o prinse de brat si o trase aproape de acesta.
- Ce-ai de gand sa faci? accentua fiecare cuvant, privind-o ceva mai serios.

-De parca nu ai stii, spuse aceasta privind in alta parte.

Ii intoarse privirea catre el.
- Ti-ai pierdut mintile? intreba pe un ton serios, prinzand-o de umeri.

-Bănuiesc ... murmură aceasta îngândurată lăsând privirea în jos.

- Cred si eu! o privi in acelasi mod apoi disparu din locul acela.

Privea în jur puțin nedumerită. Ce se întâmplase?

- Ce s-a intamplat? Te-am dus departe de locul ala nenorocit.. spuse el printre dinti, uitandu-se o clipa in jur. Se aflau intr-un parc.

-De ce? puteam și eu pentru puțin să fiu fericită și să uit de tot ce e în jur, spuse aceasta mai-mai cu lacrimi în ochi.

- Dar nu asa! o prinse de umeri, ridicandu-i privirea catre el apoi o saruta atent pe frunte.

-Atunci cum? spuse aceasta cu glasul ridicat fără să-și dea seama. Scuze ... spuse aceasta după puțin timp dezamăgită de ea însăși.

- Nu-i nimic! spuse el pe un ton calm, cuprinzand-o usor in brate.

Era total dezamăgită. Nu știa ce să mai zică.

O stranse la pieptul lui, mangaind-o usor pe cap.

Mai avea puțin și începea să plângă așa că își dorise să plouă, ca lacrimile să fie confundate.

- De ce plangi? spuse usor intristat, ridicandu-i chipul, privind-o adanc in ochi.

-Pentru că sunt o proastă, spuse aceasta încet.

- De ce te faci asa? intreba pe un ton serios, privind-o atent in ochi.

-Pentru că așa sunt ... spuse aceasta fără vlagă.

Clatina din cap, privind-o in acelasi mod.
- Nu, nu esti asa! spuse el, fara sa aiba vreo expresie pe fata. Doar pentru ca simti nevoia sa plangi sau te apasa ceva nu inseamna ca esti asa cum te-ai facut...

-Ba da sunt. Am devenit prea slabă, invulnerabilă. Mă desconsider singură ... și nu pot schimba asta, spuse aceasta la fel.

- Singura? repeta el, ridicandu-si sprancenele. Oi fi eu vampir, dar considera-ma prietenul tau! Voi fi alaturi de tine oricand e cazul. ii zambi frumos fetei, punandu-i prieteneste mana pe spate.

-Da mp desconsider pentru că așa sunt eu ... spuse aceasta. Pot să le dau altora sfaturi ... dar eu nu mă pot descurca.

- Trebuie doar sa ai incredere in tine! Iar eu sunt aici! se dadu mai aproape de fata, sarutand-o atent pe frunte.

-Nu pot ... spuse încet și stins.