Sur la montagne

Stătea în vârful muntelui privind absentă stelele. Le adora. Le iubea.
-Ce frumos ar fi ... ca totul să fie opus ... spuse aceasta cu o voce stinsă, privind cerul ușor îngândurată.

- Cum adica? intreba el, cuprinzand-o usor in bratele lui.

Tresări ușor apo se întoarse cu fața la el, încă în brațele sale, vrând să vadă cine o asculta. Zâmbise ușor ... îi promisese ceva, trebuia să se țină de cuvânt.
-Păăăi în primul rând bună și ție și în al doilea rând ... aș fi vrut ca toată lumea să fie fericită, spuse zâmbind dulce.

O saruta atent pe varful nasului, privind-o senin.
- Pai lumea este fericita. Din punctul meu de vedere! zambi larg, leganandu-se cu ea in brate.

Clătină puțin din nas, apoi zâmbi.
-Din punctul meu de vedere, nu ... spuse aceasta lăsându-se ușor în legănarea lui.

- De ce? intreba el, sarutand-o atent pe cap.

-Ăsta e sentmentul meu, spuse aceasta zâmbind către băiat.

- Asa simti tu? o privi ciudat, strambandu-si nasul.

-Da, spuse caeasta strângându-i ușor nasul zâmbind.

- Incearca sa privesti ca mine. Vezi partea buna! spuse el zambitor, plimbandu-si mainile pe bratele ei.

-Chiar dacă îmi doresc ... nu știu cum să fac asta ... spuse privindu-l zâmbind.