Night in the forest ....

Se plimba prin padure. Ploua ingrozitor de tare, insa ei nu ii pasa. Ii placea ploaia. Uneori mai facea o mica piruieta, continuand sa mearaga. Era fericita cand ploua, insa nu putea sa zambeasca. Ceva o oprea.

Ma plimbam prin padurea intunecata.
Brr, tocmai acum a inceput sa ploua. Nu putea sa mai astepte pana la miezul noptii? Macar sa-mi pot face si eu cautarile prin padure.
De ce tocmai intr-o noapte cu luna noua trebuie sa se deschida si floarea aia stupida?
Mai bine ma grabesc, ma gandesc eu. Cu cat termin mai repede cu atat pot sa ajung in fata focului cu o cana de ciocolata calda in mana
Incep sa merg mai repede dar ma opresc intr-o secunda. Undeva in fata mea se auzeau pasi....

Brusc se transformase intr-o pisica si pasea foarte incet. Instinctul o facea sa fie sigura ca mai era cineva in jurul ei. Bandana de la gatul ei o cam descuraja insa.

Imi opresc respiratia artificiala si ascult atent. Nu se mai auzea nimic ceea ce ma face si mai dubioasa. Oi fi eu un inger cazut din cer, dar nu din cap.
Ma gandesc la posibilitati si singura care imi vine in minte e cea ca cel sau cea care a fost pe aici s-a transformat. Ma cutremur la gandul asta, desi nu era nimic anormal in asta doar nu eram eu obisnuita. Dupa cateva secole petrecute doar cu oamenii incepi sa uiti cum e sa fii cu altcineva cu „puteri”.
Imi deschid aripile cu grija sa nu ma tradeze nici macar o pana si apoi imi iau zborul, devenind intr-o secunda invizibila.
Nu mai simtisem sentimentul acesta de mult timp asa ca m-am lasat dusa de vant un timp apoi mi-am deschis ochii si am cautat.
Intradevar, se pare ca mai era cineva aici...

Aceasta miauna usor.
-Mai speriat, desi cred ca e reciproc, spuse aceasta cu o voce stinsa, devenind iar fata de odinioara, asezandu-si parul.

La faza asta incep sa rad istreris dar apoi imi revin, nu vreau sa par o nebuna buna de internat la spitalul de nebuni.
Da, scuze de asta, am rosit eu. Dar ca de ceva vreme am impresia ca frate-meu ma urmareste asa ca m-am speriat. Aa, apropo, sunt Miruna, spun eu, amintindu-mi ca trebuia sa fiu politicoasa.

-Rosalia, Rose, incantata, spuse aceasta vrand sa fie si ea politicoasa. Isi lasa parul peste o parte din ochi envrand sa se observe.

Aaaa...as vrea sa mai stau, numai ca trebuie sa ma grabesc, spun eu confuza, dandu-mi mental cu usa in cap pentru ca am putut intarzia cu cautarea. Numai daca nu ai vazut o floare neagra gata sa infloreasca pe undeva...? intreb eu fara speranta, presimtind raspunsul.

-Sa vedem daca o gasim, spuse aceasta transformandu-se in albinuta incepnad sa bazaie in cautarea florii.

hey, asteapta-ma!strig eu in urma ei, fara insa sa pot sa ma abtin sa nu zambesc. E foarte dragut din partea ei...
Dar asta nu schimba faptul ca e mai rapida.
Fiind o fire competitiva imi redeschid aripile si imi iau avant. S-o creada ea ca o s-o las sa castige. Pana la urma, viata e doar un joc.

Aceasta zambea vazand ca fata era pe urmele ei.
-Daca vrei sa o vezi cand se deschide, mai bine vi dupa mine mine, ii spuse aceasta

De parca EU o sa te urmez, tip eu in bataia vantului, intrecand-o.
Brusc, mi-a picat fisa...Nu-mi place saa pierd.

Aceasta zambi si mari viteza apoi vira brusc la dreapta.
-Pe aici scumpa mea, spuse aceasta oprindu-se in fata plantei ce urma sa se desfaca.

Fac o mutra acra. Vreau revansa mai tarziu, sa nu uiti, mormai eu, apoi ma intorc fascinata spre floarea care se desfacea.
Aceasta stralucea puternic, petalele negre transformandu-se in alb, in timp ce totul parea de vis. Parea imaginea puritatii, fara sa poti indraznii sa strici acea sfintenie.
Cu o miscare scurta, tai floarea.

S-a uitat suparata la fata, revenindu-si la forma ei.
-De ce ai facut asta? Daca stiam nu te mai aducea, ii spuse aceasta suparata foc.